Periodic de opinie, informatie si divertisment. Editia de Spania si Portugalia. Fondat la Madrid in anul 2006.

Scotia este un loc in care poti respira aer medieval, o tara unde traditiile si simbolurile s-au pastrat nealterate. Aici intalnim castele vechi, ruine splendide, legende despre fantome care bantuie prin cele mai ascunse unghere, lacuri de munte fermecatoare si munti golasi. Mancarea cu binecunoscutul preparat culinar din carne de oaie numit haggis si bautura traditionala wisky dau exuberanta unei culturi aparte.

Dar peste toate s-au conservat doua simboluri cu care se identifica aceasta tara, kiltul si cimpoiul

Kiltul, cunoscut si sub numele de fusta scotiana, a fost imbracamintea traditionala a barbatilor din regiunea Highlands in timpul secolului al XVI-lea. Initial se folosea ca o haina lunga de 5 m infasurata si prinsa in jurul taliei, care se arunca peste umar. Odata cu trecerea timpului a fost simplificat, ajungand sa semene cu o fusta cu pliuri. La croirea acestuia se utilizeaza tartanul, un material in carouri.

Kiltul se poarta cu sporran, o poseta de piele pusa pe un lant, in jurul taliei si care atarna in fata. Pentru partea de sus a corpului, kiltul se combina cu taior sau camasa dar se poate purta si cu tunica militara sau chiar tricou simplu.

Culorile kiltului sunt diferite in functie de clanul care poarta ingeniosul vesmant. Traditia spune ca nu se purta nimic sub kilt, acest obicei a apartinut trecutului si era un mod prin care scotienii isi demonstrau barbatia, in luptele cu englezii. Fiecare scotian primeste un kilt inca de la o varsta frageda si il foloseste in ocazii speciale, la nunti, botezuri sau evenimente culturale. Vazut in trecut ca semn al evidentei inapoieri, incepand cu sec. al XX-lea kiltul a fost integrat intr-un mod mai larg culturii scotiene. Datorita ploilor continue care cad in Scotia, se spune ca fusta se utilizeaza pentru a impiedica udarea partii de jos a pantalonilor. Scotienii sunt deosebit de mandrii de portul lor national, nefiind jenati sa poarte kiltul la sarbatori, manifestari sociale sofisticate sau la jocurile scotiene traditionale.

Desi nu ei au inventat cimpoiul, scotienii au dezvoltat o cultura a acestui instrument, pastrandu-l ca parte integranta a traditiei lor muzicale. Printre scotieni cimpoiul ocupa un loc bine definit, la nunti si petreceri folosindu-se pentru muzica de dans. A fost considerat ca apartinand oamenilor de rand -pastori si fermieri. Scotienii sunt cei care au diversificat muzica cantata la cimpoi, fie ca vorbim de cantece pentru marsuri militare, muzica ritmata de dans sau muzica simfonica. In 1746, cand armata britanica a invins trupele scotiene ale printului Eduard Stuart, cucerind definitiv Scotia, prima masura a invingatorilor a fost sa interzica folosirea cimpoiului sub amenintarea pedepsei cu moartea.

Mai tarziu, un general a cerut insa abrogarea acestei masuri deoarece regimentele de scotieni care luptau sub steagul coroanei britanice nu dadeau dovada de sacrificiu fara a auzi sunetele cimpoiului.

Mostenirea culturala, deopotriva fascinanta si stranie, tulburatoare si impresionanta, este raspandita nu doar la ei acasa ci si peste hotare, unde descendentii scotienilor care au emigrant in tari ca Australia, Canada, Noua Zeelanda, SUA o pastreaza si azi. Kiltul si cimpoiul reprezinta o mandrie nationala a scotienilor, pentru care sunt celebri in intreaga lume.

| Mai mult...