Calităţile bune sau rele ale oamenilor au fost deseori asemuite cu cele ale unui copac sau pom roditor.  Conform programării iniţiale, dimineaţa celei de a doua zile a voiajului nostru era  rezervată pentru  plantarea de arbori în « Pământul Făgăduinţei ». După ce am părăsit Betlehem şi am trecut punctul de control, am traversat partea de sud a Ierusalimului,  având ocazia să admirăm construcţiile moderne, stadionul  şi parcurile de care oraşul nu duce lipsă.

Odată ieşiţi din oraş, drumul devine şerpuitor şi începem să urcăm pe Muntele Salmon. În dreapta, în depărtare pe o colină se vede Spitalul Hadasa Ein Kerem, cel mai mare centru de studiu şi practică medicală din Israel.  În acea zonă  se văd urmele unui incendiu care – aflăm de la domnul Cornel, ghidul nostru – a fost provocat de neglijenţa unor adolescenţi aflaţi la plimbare prin pădure.  Din nefericire, astfel de accidente, cu urmări uneori catastrofale, sunt tot mai frecvente fiind favorizate de uscăciune, de esenţa lemnului, dar şi de imprudenţă.

Continuăm  drumul spre vârf. Către est, în vale se vede oraşul  Betlehem şi casele lui albe împrăştiate pe pantele golaşe. Pe culme apare o construcţie circulară  MEMORIALUL KENNEDY,  monument ridicat în memoria preşedintelui John F.  Kenedy în anul 1966. Cele 51 de coloane aşezate în formă circulară  – câte una pentru fiecare stat al Americii plus districtul Columbia – cu o înălţime de 7,2 metri,  dau imaginea unui trunchi de copac retezat, simbolizând astfel viaţa scurtată a preşedintelui asasinat în anul 1963. În interior se află bustul lui Kenedy şi în mijloc o flacără nestinsă. Deşi nu suntem la amiază, ci abia trecuţi de ora 9:30, soarele dogoreşte nemilos temperatura fiind aproape 30°C.  Să nu uit, suntem în luna noiembrie…  Ce bună ar fi puţină umbră… Şi vom găsi umbră, deoarece spre poalele muntelui se găseşte Pădurea Păcii plantată cu aceeaşi ocazie de către Comunitatea Evreiască din America. De pe acest promotoriu admirăm spre vest panorama localităţilor Sorec şi Refaim, iar uneori, în zilele cu vizibilitate bună, la orizont se poate vedea chiar până la Marea Mediterană.

De aici un delegat al KKL  ne conduce circa 2 km spre locul unde ne pregătim şi noi să plantăm câte un copac.  Aici este Pădurea Aminadav,  formată din plantaţii făcute de oameni de-a lungul ultimilor ani, dar şi din păduri naturale. Observăm că în această zonă predomină stâncile calcaroase, iar soiurile de conifere îşi înfig adânc rădăcinile printre ele.  Aflăm că în sezonul ploios, noiembrie-aprilie, aceste roci au un mare « secret » funcţionând ca un burete reţinând apa care uneori se acumulează şi dă naştere la izvoare ce tâşnesc în văi. Aceste izvoare sunt dirijate apoi către mari rezervoare săpate în rocă, apa lor fiind de folos în agricultura mosavurilor situate la poalele muntelui.  În această zonă se  plantează pini, roşcovi, terebinţi, eucalipţi, salcâmi albaştri.   Puieţii şi gropile deja pregătite ne  aşteptau ; şi mare ne-a fost surprinderea să vedem că pomii noştri au doar 20-40 cm. Nouă ne-a revenit doar munca simbolică de a-i plasa şi de a acoperi rădăcinile fragile cu un amestec dur de grohotiş. Greu de crezut, dar aceşti pomişori  vor deveni  peste ani copaci maturi  şi vor adăposti la umbra lor, poate turişti obosiţi de arşiţa soarelui, poate vor oferi umbră şi habitat căprioarelor sălbatice, iepurilor, păsărilor.

Lângă miile de copaci plantaţi  de americani, englezi, germani şi multe alte state s-au adăugat cei 50 de arbori plantaţi de românii din Belgia de la Biserica Elim. Nu sunt mulţi poate, dar este un început.  Sunt sigur că peste ani şi noi putem avea undeva în Israel  o pădure a românilor.

Ulterior voiajului nostru în Israel, Muntele Carmel a fost incendiat prin neglijenţă şi timp de 4 zile focul a ars distrugând o suprafaţă de 5000 hectare. În afară de pădure, multe localităţi, chibuţuri şi locuinţe au fost  arse, iar 42 de persoane şi-au pierdut viaţa. A fost nevoie de intervenţia pompierilor din mai multe ţări pentru stingerea incendiului, cel mai mare din istoria Israelului. Va fi nevoie de mult timp pentru reconstrucţia localităţilor distruse de foc ; şi încă mulţi ani  pentru refacerea  pădurilor şi vegetaţiei distruse.