Alte sãniuţe cu clopoţei şi gea­muri fumurii, de zeci de mii de euro bucata, cârmite atent, res­ponsabil, pe strada mare, cu o­priri la zebre, hai moşule, miş­cã-ţi hoitul mai repede, poate te tã­vãlesc, de papiţoi gelaţi cu geci scumpe şi iţari de blugi traşi pe picioarele epilate, care plimbã la nesfârşit, între Oltul şi La Strada, ţoape cu şolduri goa­le, proaste de-mpung, altfel studente la Bucu­reşti, agãţate pe-o ţigarã şi-o pal­mã în dos, peste obrãjel, în ba­rurile de fiţe ale oraşului.

Alte petreceri de poveste în curţi şi apartamente, cu antren, dans şi voie bunã, şi aceleaşi sfin­te ritualuri de exorcizare cu vin, lacrimi şi sudoare a su­fe­rin­ţelor înfipte adânc în amintiri ce nu vor sã moarã. Este din nou vre­mea canoanelor de sfâr­şit de an ale chinuitului suflet de muritor încheiate repetitiv, pânã înspre o zi anume, poate ur­mãtoarea, cu nemuritorul „câte-un pic, pic, pic” şi mereu renãscute, în chiote şi scatoalce pe ceafa nevestei, cu mobiliza­toa­rele „pe la spate, pe la spate” şi „o, viaţa mea”.La tv, alte emisiuni aniversare îmbrãcate opulent în globuri şi betealã, în care curve cu aspi­ra­ţii înalte cântã colinde şi-şi îm­preuneazã mâinile a rugãciune, copii netalentaţi, dar cu pãrinţi ce şi-au ales bine stãpânul, îşi tureazã deja motoarele pentru carierele artistice strãlucitoare ce-i aşteaptã, politicieni care aproape te-au ucis cu neghiobia şi ticãloşia lor spun glume şi-ţi fac cu ochiul în timp ce cioc­nesc pahare, actori şi cântãreţi de doi bani se strãduiesc sã-şi depãşeascã limitele şi sã-ţi distrugã nervii, iar Salam, Guţã şi Minune, iviţi ştrengãreşte prin pãdurici troienite de brazi artif­iciali, chiar când ai spune cã de data asta scapi, n-o sã-i vezi, completeazã lateralele e­cra­nului cu prezenţa şi muzica lor încân­tãtoare.Pe trotuar, alte gãşti gãlãgioase de adolescenţi cu vocea în schim­bare, puberi rãscoliţi de primele impulsuri sexuale care poştesc un litru de vin în douã­zeci, se cher­chelesc toţi, sau se îmbatã de-a binelea, apoi se agaţã fãrã rost de aproape ori­cine le iese în cale cu şmecherii de gâgã în iz­mene servite la pachet cu ob­sce­nitãţi şi hãhãieli în subsolurile cãrora recunoşti uneori nevoia biologicã a ţa­pu­lui neîmpe­re­cheat care tocmai a vãzut o caprã prin gard, iar alteori adânca stare de alarmã a copilului tulburat de o desco­pe­rire pe care nu vrea şi nu poate s-o ţinã doar pentru el. Pe burticã, chiar sub buric, i-a rãsãrit azi-noapte un mic fir de pãr pubian.În oraş, alte bâlciuri cu tiri­bombe şi roata norocului la care câştigi ceasuri şi telefoane mo­bile şutite sau, dacã ţinteşti bine, vin spumant contrafãcut, cu mere în­siropate şi hoţi de buzunare o­me­­noşi, pentru cã-ţi opresc doar banii, nu şi bule­ti­nul, cardul şi permisul auto, de care se leapãdã în locuri frec­ven­tate, ca sã-ţi dea o şansã, cu cartofi pai şi turtã dulce du­bioasã la gust şi cu inevitabilii sãculeţi de box pe care grupuri de chucknorişi de cartier îi lovesc cu pumnul, con­tracost, pânã le amorţesc mâinile, apoi beau bere, se uşureazã pe aleile blocurilor învecinate şi-i înjurã pânã fac spume, crãcãnaţi de atâta râs, pe locatarii nimeriţi nefericit pe la ferestre, cãrora, dacã nu trag imediat perdeaua, le şi fluturã pe sub priviri câte-o bãrbãţie care l-ar umple de falã şi pe nemuritorul Terente.Sau poate cã stãrile şi lucrurile pe care le gãsim plãcute sau detestabile sunt, de fapt, o uriaşã iluzie. Poate cã, în realitate, nimic, nici mãcar timpul, nu conteazã cu adevãrat. Poate cã certitu­di­nile împrejurul cãrora construim totul existã doar în imaginaţia noastrã, iar noi, pierduţi în ne­pu­tinţele, în micimile, în limitãrile omeneşti, retrãim la infinit, pre­cum Bill Murray în minunatul film Groundhog Day, Ziua Cârti­ţei, o secvenţã de viaţã pe care un Cineva iubitor de oameni sau doar capricios are grijã s-o îm­brace mereu altfel.

Vin Sãrbãtorile!

(preluat din ziarulpunct.ro)