Alte sãniuţe cu clopoţei şi gea­muri fumurii, de zeci de mii de euro bucata, cârmite atent, res­ponsabil, pe strada mare, cu o­priri la zebre, hai moşule, miş­cã-ţi hoitul mai repede, poate te tã­vãlesc, de papiţoi gelaţi cu geci scumpe şi iţari de blugi traşi pe picioarele epilate, care plimbã la nesfârşit, între Oltul şi La Strada, ţoape cu şolduri goa­le, proaste de-mpung, altfel studente la Bucu­reşti, agãţate pe-o ţigarã şi-o pal­mã în dos, peste obrãjel, în ba­rurile de fiţe ale oraşului.

În urmă cu aproape douăzeci şi unu de ani, după marea hărmălaie din decembrie, priveam cum creşte şi se coace grâul semănat în acea toamnă de pomină când Europa o lua razna şi spunea “ajunge”comunismului! La umbra lozincilor anticomuniste, strigate de înşişi comuniştii de ieri, de azi şi de mâine, amintind că totdeauna hoţul strigă hoţul, s-a dat iama în fostele Cap-uri, Ias-uri, furând tot ce se putea.