Pe Lenuţa Purja am întâlnit-o în urmă cu câţiva ani, numai ce înfiinţase Ansamblul Artistic de pe lângă Centrul Hispano-Rumano din municipiul Coslada. O cunoşteam, ca artist, încă de la debutul său, încă de atunci mi-a rămas în minte frumoasa unduire a viersului ardelenesc, acea cântare cu noduri, din gât, cum numai femeile din familia Purja o ştiau face, şi când zic asta mă refer la Teodora Purja, mama artistei, rapsod care ne-a adus în contemporaneitate acel nestemat folcloric, iar fiica sa ia pus „eticheta” de...patrimoniu UNESCO.

Am incercat atunci să-i iau un interviu, spun , am încercat, pentru că nu am reuşit, şi nu din vina cuiva anume, ci a vieţii „pe fugă” din Madrid. Cel care s-a lăsat păgubaş am fost eu, situaţie care mi-a convenit, deoarece mi-am oferit posibilitatea de a monitoriza toate trăirile atunci când aduceam vorba de...”acasă”. Am amânat transcrierea articolului pentru a cunoaşte artistul, omul care stă în spatele actului de cultură.

Lenuţa provine dintr-o familie de rapsozi populari din satul Agrieş, de la poalele Ţibleşului, o zonă în care s-a păstrat folclorul autentic, dar care este foarte puţin explorată. De mică, a crescut legănată de cântecele bunicii sale, Teodora: „Ardev-ar focu grumazul; Eu vă cânt, voi mă-ngânaţi Eu gândesc a hori bine Dar voi mă-ngânaţi pe mine”. De la mama sa, numită tot Teodora, a cules foarte multe cântece şi le-a dus mai departe.

“Ah! Asa mult imi place acasa in Agries... Aici ma regasesc cu-adevarat, cu natura din jur! Viata curge prin mine ca apa Tiblesului, libera de inghetul iernii. Fac si eu ca mama. Pe ea, cand o incearca dorul sau singuratatea, canta. De la cinci dimineata, canta prin curte si ingrijeste de animale. Tot timpul tine poarta deschisa pentru oaspeti dragi”.

„Familia mea este unicat în peisajul folcloric românesc pentru că ei mai păstrează horea din grumaz sau horea cu noduri”, spune Lenuţa. Mama sa este rapsod popular şi a făcut înregistrări pentru Radio România. De altfel, în zona Ţibleşului mai oameni autentici ai satului, pentru care Lenuţa Purja a înfiinţat Festivalul de Rapsozi Populari „La Poale de Ţibleş”.

„Când eram mică, visam să mă fac scriitoare, dar am crescut, şi văzând că folclorul adevărat este pe cale de dispariţie, am ales calea spinoasă a cântecului popular. Este o cale spinoasă pentru că nu este ceva comercial, şi atunci când alegi să faci ceva autentic, nu faci bani din asta. Dar am cele mai multe premii din ţară la festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor, înregistrări la Radio România şi la televiziunea naţională”, povesteşte Lenuţa. La festivaluri a fost remarcată de Grigore Leşe, cu care a avut o colaborare artistică de doi ani.

A înfiinţat grupul folcloric „Glanetaşul” din Târlişua, după numele personajului lui Rebreanu care s-a născut chiar la Târlişua, dar şi gândindu-se la fluieraşii din sat, care la ei se numeau „clanetaşi”. În sat mai sunt trei „clanete” care au peste 100 de ani, făcute din lemn, după sunetul cărora juca mama sa în tinereţe. Un ansamblu folcloric inedit a înfiinţat în inima Madridului: a dat un anunţ în ziarele româneşti de aici şi aşa a adunat câţiva mari artişti, vocali, instrumentali şi nu numai, care au format un grup foarte apreciat de madrileni.

Unul dintre momentele prin care grupul i-a surprins pe străini, a fost când, la Festivalul de Film European, a pus în scenă „Cununa de grâu”, un obicei care se ţine şi azi în Târlişua. „Mama mi-a trimis spice din grâu din Agrieş, pe autocar.Cununa se împleteşte de către fete şi femei şi se pune pe capul celei mai frumoase fete”, explică solista. Tot ea precizează că a avut un mare succes la Madrid, dar şi în alte ţări, pentru că a mers pe calea autenticului şi abordat folclorul românesc adevărat.

O încântă tot ce este frumos şi adevărat. Iubeşte muzica clasică. Spune despre ea că este o romantică întârziată şi îi adoră pe Bacovia şi pe Minulescu. De asemenea, îi plac oamenii care ies în evidenţă prin ceva deosebit şi autentic, fie ei rapsozi populari, scriitori sau pictori.

Nu-i fac nicio plăcere cărările bătătorite şi banalitatea. De asemenea, nu-i plac oamenii care nu apreciază adevărata valoare a celor din jur. „Trebuie să ne schimbăm felul de a gândi pentru a ieşi în lume. România, doar prin sport şi prin cultură se va impune în faţa celorlalte ţări”, este de părere ea.