În ajun de stea răsare

Prin troiene de lumină

Mângâierile răzbat

În tăcerea dimineţii

Unde cerne-ngenuncheat

Cerul stelelor golaşe

Care-n negură privesc

Şi în salbe fulguite

Aripile-şi împletesc.

Vântul sună din zăbrele

Peste coama de gutui,

Colorând mireasma iernii

Cu un dulce-amărui.

Raiu-şi scutură podoaba

Pe bătrânul şevalet,

Ca o nimfă adormită,

Zace pânza de omăt.

Bate soarele-n ferestre

Şi în turlă clopote,

Se-aud zurgălăi la sănii,

Caii zboară-n ropote.

Fulgii rătăciţi colindă

În ajun de stea răsare,

Nu mai e zăpadă-n ceruri

Şi nici file-n calendare.