|
Artă -
Pictura
|
|
Scris de Gheorghe A. Stroia
|
|
Luni, 04 Iulie 2011 07:49 |
|
Într-una dintre peregrinările mele, în căutarea unor elemente de artă grafică, m-am „oprit” în spaţiul delimitat de o galerie virtuală, intitulată bluegallery, al cărei proprietar este artistul plastic clujean CARMEN CLAUDIA DIŢIU. Am început să păşesc timid în spaţiul în care arta „se simte” la ea acasă, exprimând simţiri profund umane prin: sensibilitate, talent, pedanterie, expresivitate, frumuseţe picturală. Un spaţiu în care cuvintele de ordine sunt eleganţă şi sobrietate, mesaj şi spiritualitate. Într-o discuţie cu artista, am descoperit Omul Carmen Claudia Diţiu, îndrăgostită iremediabil de artă, de valenţele sale pozitive, de puterea şi forţa pe care creatorul o transmite creaţiei sale. Un artist, cu o dorinţă firească de a se ridica de la statutul său de muritor, la rangul de veritabil demiurg, ce-i poate smulge eternităţii - prin arta sa – tacita acceptare.
|
|
|
Artă -
Pictura
|
|
Scris de Gheorghe A.Stroia
|
|
Sâmbătă, 12 Februarie 2011 10:21 |
|
„Un pictor este ca un dirijor de orchestră: trebuie să coordoneze armonia ei, astfel încât nici un instrument să nu facă discordanţă”. Anca Bulgaru
Am primit veşti, de la transatlanticul nostru prieten - omul de litere şi de artă - Cristian Petru Bălan (Chicago), prin care mi se prezentau câteva dintre tablourile unui artist, până atunci necunoscut mie. Am rămas surprins şi supărat, în acelaşi timp. Nu mi-am putut explica de ce nu am luat contact mai devreme cu aceste lucruri. De ce nu am observat multe din lucrurile care contează cu adevărat?
|
|
Ultima actualizare în Sâmbătă, 12 Februarie 2011 10:36 |
|
Artă -
Pictura
|
|
Scris de Gheorghe A. Stroia
|
|
Luni, 07 Februarie 2011 08:39 |
|
„Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul” – George Bernard Shaw
Poet, publicist şi artist plastic, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Constantin Severin s-a născut în 1952, în Baia de Aramă. Absolvă, în 1977, Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică a Institutului Politehnic din Iaşi. Face studii postuniversitare de Economie şi democraţie (Croaţia, 1991, bursă Soros) şi Societate şi cultură (Suedia, 1993, bursă finanţată de guvernul Suediei). Dintre cele mai cunoscute scrieri titluri ale sale, amintim: Duminica realului (Editura Junimea, Iaşi - 1984); Zid şi neutrino (Editura Vlasie, Piteşti – 1994); Wall and Neutrino (Editura Minerva Press, Londra, 1997 - traducere de Liviu Martinescu); Improvizaţii pe cifraj armonic (Editura Axa, Botoşani - 1998); Axolotul (Editura Maşina de Scris, Bucureşti – 1998) ; Oraşul Alchimic (Editura Dacia, Cluj-Napoca - 2002); Imperiul Sacru. Mănăstiri şi biserici din nordul Moldovei (Editura Paralela 45, Piteşti - 2003).
|
|
Ultima actualizare în Luni, 07 Februarie 2011 08:55 |
|
|
Artă -
Pictura
|
|
Scris de Gheorghe Stroia
|
|
Vineri, 28 Ianuarie 2011 12:25 |
|
“Misiunea mea ca artist este să creez retrospective ale unei lumi liniştite, paşnice şi pline de frumuseţea creaţiei divine. Iată la ce mă refer, atunci când vorbesc despre Împărtăşirea Luminii ”– Thomas Kinkade
Născut în Sacramento în Statele Unite, pe 19 ianuarie 1958, Thomas Kinkade este cel mai bine vândut artist în viaţă, autointitulându-se – pe bună dreptate - “pictor al luminii”. Artist american de talie mondială, el este un realist, a cărui operă se axează pe subiecte idilice şi reverii.
|
|
Ultima actualizare în Vineri, 28 Ianuarie 2011 12:41 |
|
Artă -
Pictura
|
|
Scris de Eugenia Dumitriu
|
|
Luni, 17 Ianuarie 2011 15:15 |
|
Când ajungi călătorule la gara Atocha, poartă importantă de intrare în Madrid, e bine să-ţi laşi paşii să străbată mai mult de jumătate din strada Reina Cristina şi să dăruieşti privirii tale, arhitectonica impozantă a clădirilor madrilene de pe la anul 1920, să descoperi în plăcuţele de pe firmamentul lor, nume celebre ale unor artişti, generali şi doctori care şi-au lăsat amprenta în viaţa spaniolilor, până în cotidianul zilelor noastre. Şi dacă ai să ajungi vreodată, până la numărul paisprezece, opreşte-te şi intră. Coboară două scări vechi, cu cimentul mâncat de ani şi prinde-te fără teamă de balustrada lustruită de milioane de mâini care şi-au găsit sprijin în ea, de-a lungul unui veac.
|
|
|
|
|
|