Introspecţia, partea întunecată a sufletului uman, luptele şi temerile sunt unele dintre aspectele constitutive ale lumii complexe create de Bergman. Nu este un regizor care a acordat o atenţie deosebită femeilor şi unicitaţii lor ca un scop în sine. Dar, pentru un motiv sau altul, femininul are un loc în opera sa. „Trei femei”, în 1952, „Aceste femei” în 1964 sau „Persoana” în 1966 sunt unele dintre filmele sale cele mai reprezentative în acest sens.

Într-una dintre peregrinările mele, în căutarea unor elemente de artă grafică, m-am „oprit” în spaţiul delimitat de o galerie virtuală, intitulată bluegallery, al cărei proprietar este artistul plastic clujean CARMEN CLAUDIA DIŢIU. Am început să păşesc timid în spaţiul în care arta „se simte” la ea acasă, exprimând simţiri profund umane prin: sensibilitate, talent, pedanterie, expresivitate, frumuseţe picturală. Un spaţiu în care cuvintele de ordine sunt eleganţă şi sobrietate, mesaj şi spiritualitate. Într-o discuţie cu artista, am descoperit Omul Carmen Claudia Diţiu, îndrăgostită iremediabil de artă, de valenţele sale pozitive, de puterea şi forţa pe care creatorul o transmite creaţiei sale. Un artist, cu o dorinţă firească de a se ridica de la statutul său de muritor, la rangul de veritabil demiurg, ce-i poate smulge eternităţii - prin arta sa – tacita acceptare.

Într-o lume în care scara valorilor s-a răsturnat, albul se vede negru iar negrul se vede alb, într-o vreme în care nimicul se crede măreţ iar măreţia n-are preţ, într-un spaţiu în care strada te strânge ca un autobuz, vederea nu are ochi iar urechea nu are auz, uite că vine cineva şi ne colorează zilele, povestind câte şi mai câte despre o lume pe care a luat-o in picioare la vârsta când alţi băieţi încercau să ţină în mână livretul de bărbat. 

XIV Festival Internacional de Fotografía y Artes Visuales - PHOTOESPAÑA 2011
Sección Oficial

Exposición: Bucarest. Ciudad paradójica
Inauguración: 2 de junio, 19:30 h.
Fechas: 3 de junio – 11 de septiembre

„Un pictor este ca un dirijor de orchestră: trebuie să coordoneze armonia ei, astfel încât nici un instrument să nu facă discordanţă”. Anca Bulgaru

Am primit veşti, de la transatlanticul nostru prieten - omul de litere şi de artă - Cristian Petru Bălan (Chicago), prin care mi se prezentau câteva dintre tablourile unui artist, până atunci necunoscut mie. Am rămas surprins şi supărat, în acelaşi timp. Nu mi-am putut explica de ce nu am luat contact mai devreme cu aceste lucruri. De ce nu am observat multe din lucrurile care contează cu adevărat?