Radu Beligan şi-a lansat vineri seara (7 ianuarie, 2011) , la sala “Reduta” din Braşov, manuscrisul autobiografic “Note de insomniac”, publicat în ediţie limitată. Maestrul teatrului românesc a făcut în faţa brasovenilor, cu doua luni înainte de a împlini venerabila vîrstă de 92 de ani, un spectacol mărturisire, intitulat “Confesiuni despre viaţă şi artă”.

La ora 19.00, pe un ecran pentru proiecţii, viaţa de nouă decenii a actorului Radu Beligan s-a derulat în cîteva minute, imagini ale celor mai importante roluri pe care le-a interpretat, pe scenă şi în viaţa de familie. Imediat, din întuneric a apărut silueta distinsă a maestrului. “Sunt vechi, domnilor, am deja 70 de ani de cînd mă aflu pe scenă fără întrerupere.

Şapte zeci de ani, adică aproape jumătate din întreaga istorie a teatrului românesc. Am dreptul să stau jos”, au fost primele cuvinte spuse de Radu Beligan în seara spectacolului – mărturisire pe care avea să o facă braşovenilor, în semiobscur, aşezat pe un jilţ, lîngă masa pe care erau aşezate zeci de file din memoriile sale, alături de un pahar cu suc de grapefruit roşu, cu whisky. În dreapta, orientat spre sală, un ceas cu pendulă a arătat publicului că timpul trece pentru oricine, chiar şi pentru spectatori. Timp de aproape două ore actorul născut băcăuan a făcut celor prezenţi confesiuni inedite despre viaţa şi artă, despre “întâlniri memorabile cu artişti geniali” care i-au influenţat devenirea profesională şi spirituală: Lucia Sturdza – Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, George Vraca, Sică Alexandrescu sau dramaturgii Eugene Ionesco, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian. Maestrul Radu Beligan a mărturisit că întreaga sa cariera se datoreaza Luciei Sturdza – Bulandra şi cuvintelor pe care actriţa i le-a spus la un curs al ei, la care tînărul Beligan a recitat din Esenin: “Dumneata, dacă ai să fii serios, ai să faci o mare carieră”.

“Iubiţi orice, dar iubiţi”
Radu Beligan şi-a dus mărturisirea pînă la capăt, în faţa spectatorilor – confidenţi: “A îmbătrîni înseamnă a arunca peste bord toate ideile preconcepute, înseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Într-un anumit sens eşti mai bătrân cînd eşti tînăr şi mai tînar cînd eşti bătrîn. (…) Viaţa mea n-a fost uşoară. A fost o luptă permanentă şi sper că am ieşit învingător, nu e o victorie strălucită, dar o victorie confortabilă. În ultima vreme foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: «Care este secretul longevităţii dumneavoastră?». Cît încă mai am răbdare să le răspund le spun că după mine secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pămînt pentru acest motiv: să iubim. Le spun adesea celor ce vor să mă asculte: «iubiţi ce vreţi, dar iubiţi!». Nimic nu este mai dezastruos decît infirmitatea inimii. (…) Şi fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc. Da, vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii mei credincioşi, care m-aţi făcut ceea sunt azi. (…) Am călătorit frumos împreună. Dacă viaţa este o călătorie scurtă, trebuie să încercăm s-o facem la clasa I”. Cu această declaraţie şi-a încheiat maestrul mărturisirea făcută.